miercuri, 25 martie 2015

Cum a îmblânzit Brianna calul de la Marlboro



Mult timp am crezut că toate campaniile anti-fumat au un efect minimal, că obiceiul de consum se schimbă extrem de greu și este transmisibil de la o generație la alta, în special în ceea ce privește produsele care creează o mai mare sau o mai mică dependență.
Am fost fumătoare timp de 22 de ani. Nu cred că e nimic senzațional în povestea asta: prima țigară în curtea Liceului Hașdeu, gașca de prieteni, senzația că ești cool, ca faci ceva interzis, iar mai apoi instalarea obișnuinței. Dar ceea ce contează din enumerarea de mai sus este tocmai „senzația că ești cool”. Vă mai aduceți aminte. Copilăria noastră – și aici mă adresez celor de peste 30-35 de ani – presărată cu reclamele la Marlboro. Cât de perfect americană era atmosfera cowboy-ului, în plină pustietate care după ce îmblânzește calul își aprinde țigara ? Vă mai aduceți aminte de reclamele la Kent, din mijlocul serialului Dallas, în care o gașcă de tineri bogați fumau pe un iaht luxos ce despica marea ? Astea și multe altele ce promovau imaginea spre care fugeam toți puștii de 15 ani, de tineri occidentali cool și extrem de relaxați, ne îndemnau să mai aprindem o țigară, pe furiș, în curtea școlii. În timp, am renunțat la dorința de a fi cool J, dar am rămas cu obiceiul de a aprinde țigara, timp de 22 de ani

Până în urmă cu un an și aproximativ trei luni, când înainte de Crăciun, Bri hotărăște că nu este nimic senzațional în a fuma. “Dacă e așa de bine să fumezi, de ce scrie pe pachetul tău că fumătorii mor tineri ?”. Campaniile de interzicere a fumatului, avertismentele lipite pe pachetele de țigări, desprinderea imaginii de tânăr dezinvolt și relaxat de imaginea fumătorului, augmentarea răului făcut sine și celor din jur – toate au modelat mintea unui copil de 7 ani, la vremea respectivă, pentru a-i da forța de a mă pune la colț.

Zi de zi, timp de un an și trei luni mă gândesc că fac parte dintre părinții care trebuie să îi mulțumească propriului copil, decât să pretindă gratitudini din partea luni. Că vremurile se schimbă, că mințile copiilor noștri sunt diferite, știm deja. Întrebarea care rămâne este dacă noi reușim să ne schimbăm la fel de rapid și sincronizat cu standardele pe care ei ni le impun și mai ales dacă vom înțelege care sunt baremele de popularitate pentru noua generație.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu