luni, 30 martie 2015

Politicienii – intre leadership si ratare. Evident, ratarea noastră....


Ar trebui sa existe si in Romania politicieni de cariera. Sa avem o garda de diplomați din care sa alegem ministrul de externe, un cerc important de economiști din care sa fie numit ministrul finanțelor, profesori universitari care sa știe hibele învățământului, s.a. Deși toți suntem de acord cu asta, continuam sa încurajam – mai zgomotos sau prin „aprobare tacita” incompetenta, peticirea de moment pentru un post pentru care nu s-a găsit înlocuitor sau recompensa pe linie de partid.

Privind si cunoscând (destul de bine, zic eu) clasa politica – unii inca pe picioare, alții deja prin pușcării – pot spune, fără teama de a greși, ca cei mai mulți – si aici, sa se noteze ca exclud excepțiile – s-au apucat de politica, „încurajați” de puținul realizat in propriile lor profesii. Sunt foarte rare cazurile (deși ele exista, pe ici, pe colo) in care un profesionist desăvârșit intra si face politica cu dedicație, după ce este un nume in propria sa meserie. Am cunoscut cazurile unor reputați medici, profesori si/sau oameni de afaceri de mare succes care, după ce s-au lăsat amăgiți de cântecul de sirena a unor politicieni, au abandonat lumea politica, dar au rămas cu greata de pe urma unei astfel de experiențe. Caci, după ce au visat ca pot reforma domeniul in care erau cu adevărat buni, s-au trezit legați fedeleș de aparatul de partid, de cutumele si ierarhiile ce sunt departe de orice fel de meritocrate.

In schimb, minimalii, superficialii, doritorii de faima rapida si fără munca, rezista si prospera in aproape toate partidele politice romanești. Ei sunt cei care, de prea multe ori, ajung primari, deputați, senatori si/sau miniștrii. Sunt cei care după ce decid sa fuga din fata provocărilor profesiilor, se vad nevolnici in mandatele lor politice. Si atunci, rateaza inca o data pentru ei si pentru a suta oara pentru noi.... Privind așa, iți dai seama de inutilitatea întrebărilor pe care le ai atunci când te plângi de un primar prost sau de clasa politica, in genere. Si in egala măsura, realizezi ca acela care reușește sa răzbată in profesia sa, va reuși sa facă fata si provocărilor din politica, daca decide sa intra in aceasta lume.

Am întâlnit tineri care isi doreau sa fie ceva, orice, dar sa fie prinși pe o schema de personal intr-o instituție publica, chiar daca ei nu știau sa facă nimic. Meritul era legat de campanii, afișe sau înrudiri cu demnitarii.

Efectul acestei politici de personal practicate de către absolut toate partidele romanești, in care se îmbina păgubos neștiința cu indolenta si cu promovări pe baza de rubedenii il vedem acum, in newsallert-urile de la televiziunile de știri. Cei nesiguri pe ei, inocenți pana la prostie, sunt mult mai pasibili de a baga mana in banul public, de a construi cardații de ocolire a legii, mai ales daca exista si beneficii colateral, ce vor fi numite mai târziu „foloase necuvenite”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu