vineri, 17 aprilie 2015

Lectie greceasca de supravietuire



Cum vine soarele, cum mă gândesc la mare. Și să fii la mare poate însemna în multe locuri, dar obligatoriu, în 365 de zile, înseamnă Grecia.


Și așa mi-am adus aminte de prima poveste cu greci, calamari și Egee pe care eu am trăit-o si care a fost si prima oră din școala de economie reală, de supraviețuire a unei familii.

Așadar: Grecia, fix acum 10 ani, familie de 3 persoane.

Pe vremea aia am ajuns la sud de Atena, pe insula Aegina, unde am rămas uluită de modelul grec. Iar povestea merită spusă: adulți – soț/soție (între 45 si 50 de ani)– dețin o câciumă de vreo 30 de mese. El e permanent la bucătărie, ea servește la mese. Peste vară, li se alătură și fiica, studentă în Anglia, care aduce mâncarea, spală vasele, dă cu mătura. Munca lor începe în fiecare aprilie (cam după Paste), când văruiesc, vopsesc și renovează, iar la 15 mai au deschis oficial.

Într-o discuție la masa de prânz ne-au povestit cum până la 1 octombrie ei nu ajung să vadă marea. Muncesc până târziu în noapte, până pleacă ultimul turist. Apoi, când doar vântul mai bate peste insula lor, cumpără bilete ieftine către destinații calde: Tailanda, Indonezia, Brazilia, etc. Le mai rămân bani pentru școlarizarea fetei și pentru traiul zilnic. Dar sunt bine și bucuroși că pot să facă toate astea.

Povestea asta am întâlnit-o apoi de-a lungul Greciei ani de-a rândul. Cu alte personaje, cu alte istorii de viață – fabuloase și care merită spuse – dar cu aceeași filozofie de a trăi în fiecare zi. Nu conta ca aveau o pensiune, o cârciumă sau vindeau înghețată la colțul străzii - afacerea era condusă de familia proprietarului

La noi, nu trebuie să ai o cârciumă de 30 de mese – este suficient să ai o tarabă în piață și primul lucru ce îți să prin gând este să îți pui etichetă de patron și să angajezi pe unul/unii care să muncească pentru tine. Nu e o judecată ce se aplică uniform, dar poate fi cauza multor falimente ale micilor investiții pe care le-au făcut românii. A avea o firmă nu te exonerează de munca de zi cu zi, din contră, parcă o face mai complicată.



Deși Grecia este departe de a fi un model economic de succes, totuși are o rețetă proprie pentru care micile afaceri de tip familial au rezistat (mai ușor sau mai greu) valurilor succesive de criză financiară care au devastat țara. Păstrarea afacerii în familie poate fi o explicație…. Poate că nu ajungi să economisești, să reinvestești capitalul, dar poți să trăiești, tu și ai tăi fără să întinzi mâna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu