joi, 13 august 2015

Ultimul snobism al sezonului

Am și început să povestim, în plina vară, despre ultimele vacanțe sau despre cele în care tocmai plecam. Și așa ajungem să vorbim despre ultimul snobism al sezonului: vacanța fără români. Prieteni sau doar cunoscuți țin de multe ori să ne asigure că au ales o super-locație și au avut o super-vacanță pentru că: “cel mai mișto, a fost că nu erau români!”. În aceeași notă, există locuri de pe pământul ăsta care au picat testul vacanțelor perfecte pentru că…EXACT(!): “e plin de români !”


Am întâlnit oameni care au refuzat să se mai bucure de vacanța așteptată după un an de muncă, pentru că, de la balconul vecin se auzeau cuvinte românești. Au dat „reset” la  soare, apă sau au ignorat locuri pline de istorie, pentru că au dat nas în nas cu niște compatrioți.
Nu plec de la premisa unui naționalism discreționar și nici nu sunt genul care să vorbească despre români, românism sau tradiții românești cu vreun fior suplimentar. Cu toate astea, nu pot să-i încadrez pe toți deținătorii de pașaport românesc în categoriile: ghiolbani, nesimțiți, maneliști, cocalari, etc. Există, desigur, și din ăștia, mișună printre noi și tocmai de aceea, probabil, este atât de ușor să generalizăm.
Cu toate astea îndrăznesc să spun:

·   Există locuri senzaționale în țară (încercați Bucovina, Transfăgărășan, Corbu, etc), așa cum e ea - populată preponderent de români - pe care merită să le vezi, asumându-ți riscurile de a întâlni și exemplarele menționate mai sus.
·   Grecia rămâne un loc în care merită să te întorci în fiecare an, indiferent de numărul de români care continuă să facă asta, alături de tine. Pentru că, nu-i așa, Grecia a devenit a doua casă pentru noi.
·  Bucurați-vă să întâlniți români în locuri mai îndepărtate sau pentru care Ministerul de Externe vă îndeamnă să iți precauți. Vă pot ajuta cu ponturi și informații ce pot fi obținute doar de cineva care locuiește acolo. În egală măsură, chiar dacă sunt turiști, ca și voi, vă pot da o mână de ajutor, în caz de nevoie.
·  Și până la urma-urmelor, suntem un popor destul de vesel (cel puțin așa ne place să credem), dispus să ne facem prieteni. Nu poate fi chiar atât de rău să socializezi  sau, cel puțin, să-i tolerezi, pe alții din neam cu tine, mai ales dacă aceștia nu îți încalcă în niciun fel zona ta de confort. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu